Aseară, Doina Uricariu şi Marius Ghilezan, lansare de cărţi în oraşul nostru. Puţini au ştiut, eu am aflat de la o prietenă pe mail. Aşa cum remarca şi Gheorghe Schwartz, media (nu doar cea locală) e mai mult decât indolentă cu privire la promovarea literaturii. Marius Ghilezan sublinia însă că ne putem lipsi de presă în informarea despre evenimente literare, culturale, existând blogurile, reţelele şi mesajele virtuale care o surclasează în forţă. Tind să-i dau dreptate. Cu toate acestea, rămâne dezonorantă pentru media tratarea artelor ca pe nişte ,,cerşetoare''. Obrazul oraşului şi a jurnaliştilor a fost spălat de o excelentă emisiune tv, la o oră după lansare, în care Andrei Ando i-a invitat pe cei doi scriitori. În emisiune, s-a repetat un fapt evident şi anume că autorii români nu sunt vandabili în străinătate.
E prima oară când am văzut-o pe viu pe Doina Uricariu şi mi-a făcut o impresie excelentă şi ca persoană. Fermecătoare şi caldă, convingătoare şi devotată ideii de literatură. A subliniat cu fineţe cât de importantă este documentarea de la surse pentru un scriitor, la fel ca pentru un istoric, adesea. A luat o poziţie pro-casa regală în acest moment delicat, tocmai la Arad, aproape de Săvârşin, iată, căci Regele Mihai este personaj în volumul său. Despre ,,Scara leilor'', volumul de memorialistică în discuţie, voi reveni.
Şi mai e ceva semnificativ de consemnat. Librăreasa-gazdă s-a plâns de dezinteresul pentru carte formulând chiar aşa: ,,2011 a fost cel mai prost an pentru mine ca librar''. Azi îmi vine în întâmpinare o ştire că un scriitor american a vândut un milion de e-bookuri, producţie proprie, scandalizând mulţi editori.Intuiţia şi experienţa îmi şoptesc că oamenii citesc, doar că nu expres literatură română şi nu expres pe suport clasic, de hârtie. E ca la piaţă, citesc( =consumă) ce îi incită prin ambalaj. Nu mai ştiu să facă altfel, au fost dresaţi să pună preţ pe formă.
Şi mai e ceva semnificativ de consemnat. Librăreasa-gazdă s-a plâns de dezinteresul pentru carte formulând chiar aşa: ,,2011 a fost cel mai prost an pentru mine ca librar''. Azi îmi vine în întâmpinare o ştire că un scriitor american a vândut un milion de e-bookuri, producţie proprie, scandalizând mulţi editori.Intuiţia şi experienţa îmi şoptesc că oamenii citesc, doar că nu expres literatură română şi nu expres pe suport clasic, de hârtie. E ca la piaţă, citesc( =consumă) ce îi incită prin ambalaj. Nu mai ştiu să facă altfel, au fost dresaţi să pună preţ pe formă.
Anul ăsta a fost cel mai slab an pentru multe domenii. Cărţile costă şi ele bani. Nu ştiu dacă anul acesta a fost cel mai slab pentru bloguri, unde citeşti gratis.
Am nimerit alaltăieri un interviu cu Smiley, se exprima ceva de genul,,se cumpără prea puţin muzică...''. Şi muzica e gratis pe net, nu? Da, şi blogurile-s gratis şi mai bune( unele) ca multe ziare, reviste.:)
Datorita statutului meu de freelancer, imi petrec (pierd, cu sau fara ghilimele) destul de mult timp printre stiri culturale. Majoritatea sunt prezentate incredibil de anost. Daca nu cunosti subiectul vreuneia, risti sa treci lejer peste chestii importante. Se petrec multe intamplari culturale in Romania, dar nu exista nicaieri un spatiu "comunicator" catre care acest suvoi sa fie indreptat, iar acolo suvoiul sa fie transformat in prezentari dinamice, de secol 21.
Liviu, ai mare dreptate. Sunt de acord că ştirile sunt prezentate anost, şi că nu există un spaţiu de comunicare între blogurile cu specific, de pildă.
Marius Ghilezan, publicist printre altele, susţine, iată, că blogurile ar avea o forţă cel puţin egală cu presa, dacă nu chiar mai mare. Interesant ce motto are pe blogul său: ,,binele trebuie ptomovat, răul se propagă singur'', în contra breslei mediatice.
Eva, Marius Ghilezan, sonoritate cvasinecunoscuta mie, are mare dreptate. Saluta-l din partea mea, cu mare recunoastere de adevar: binele chiar trebuie sa se lupte impotriva raului de-la-sine-comod-atragator. Are dreptate, blogurile au puterea de a lupta, PARTICULARIZANT, impotriva banaleleor comunicate de presa care isi taie propria craca de sub picioare. Indiferent cat ar fi picioarele acelea de estetic-piaristice. :)
Liviu, crede-mă că cvasinecunocut mi-e şi mie. E scriitor şi publicist timişorean, dar după ce l-am auzit vorbind prima oară în viaţa mea am înţeles că are un curaj nebun. Şi are şi nişte informaţii trăznet. Cred că aţi avea ce să vă spuneţi...:) Nu ştiam dinainte nici de blogul lui, nu scriu pe el( încă?). :)