The isle of dogs

Romanul din 2008 al lui Daniel Davies tradus la noi anul trecut este un text de nivel mediu, însă interesant, scris şi cu umor, dar şi cu duioşie. Jeremy Shepherd este un britanic la 39 de ani, înalt, atletic şi simpatic, care schimbă un birou de şef în Londra pe unul provincial, şi deopotrivă un BMW decapotabil pe o bicicletă. Cam forţat, nu? Metafora, clar, nu e specifică României, probabil doar la ei ,,se poate’’. De ce se întâmplă aşa? Păi, protagonistul are o revelaţie: director al unei reviste glossy pentru bărbaţi fiind, are sentimentul că trăieşte prea multe ore sufocat într-un birou luxos ce are la picioare toată Londra şi că munca lui e inutilă. Sinecdoca acestei schimbări de 180 de grade este o scenă din metroul londonez. Jeremy circula absolut accidental şi vexat cu metroul câteva zile, înţolit în haine de mare firmă, şi o scenă urbană îl iluminează. Un tânăr aflat în vagon găseşte uitată pe banchetă o revistă, tocmai aceea editată de Jeremy şi o ia la răsfoit, dar după câteva priviri rapide o aruncă sictirit şi scoate din geantă un roman. Această dovadă vie a inutilităţii meseriei sale îl obsedează câteva săptămâni pe Jeremy.  Hotărăşte brusc să îşi trăiască viaţa.

În provincie începe o viaţă dublă, adică ,,adevărata viaţă’’, într-un fel. Funcţionar cuminte şi ordonat la birou, swinger pe circuit internautic seara. Jeremy trăise în Londra mereu cu sloganul: ,,n-am voie să calc pe bec, că-mi f… cariera’’, dar cum apetitul lui sexual a fost mereu exacerbat, acuma îi dă o întrebuinţare. Şi mai ales Jeremy Shepherd are o teorie valabilă despre cât de intens supravegheat este omul contemporan, până la alienare. El nu pierde nicio ocazie să observe câte camere de supraveghere sunt îndreptate pervers asupra noastră, zi de zi. Când a fost voaiorismul mai alienanat, te întrebi? Atunci, circuitul de swingeri şi sexul în grup practicat în parcări discrete devine ultima redută  a instinctualităţii şi a libertăţii,  a unui curaj nebun căci poliţia stă mereu la pândă. Dar ,,Aici, pe circuit, e un vis din care ne-am trezit cu toţii deja. Am respins fanteziile pornografice în favoarea realismului sexual.(…)Ceea ce facem noi aici nu e nicio extensie a pornografiei, niciun act subordonat ei. E mai degrabă o răzbunare a ei-îndreptată împotriva artificialităţii pornografiei, împotriva iluziilor pe care ea le creează.’’ Este evident din cele de mai sus că autorul este un promotor al întoarcerii la  realitate, un trăirist cu idei post-hippie care proclamă că sexul real liber consimţit între adulţi e mai correct, mai ,,deontologic’’ şi mai  justificat decât sexul cu mâna în pantaloni cu un monitor în faţă.

Dar, fenomenul swing e pândit de jurnalişti şi de poliţie, lucru ce sporeşte adrenalina. Apar complicaţii enorme de aflat direct din acest volum nonşalant şi scris cursiv.  Închei cu o imagine a perversităţii corporatiste aşa cum o resimte personajul. Dar voi cum o percepeţi? ,,Sunt  la serviciu, e 4.34. Atmosfera de vineri după-masă pătrunde în birou ca monoxidul de carbon: un gaz incolor fără miros(…). Mi-am amintit de o veche zicală sârbească: Noi ne prefacem că lucrăm, voi vă prefaceţi că ne plătiţi. Arunc o privire rapidă. Tony, şeful meu, bibileşte la profilul lui de pe Fcebook. Katie se ceartă în surdină cu prietenul ei la telefon. Lee şi Jason, care stau de-o parte şi de cealaltă a biroului, sunt adînciţi într-un joc de două persoane numit Quake. Tracy scrie un e-mail de lungimea unei epopei (zăresc Mondrianul alb-albastru al site-ului Hotmail). Dave şi Tanya discută ultimele noutăţi ale unui reality show în care doi concurenţi s-au certat oribil în faţa camerei, astfel că programul a fost intrerupt timp de o oră.’’