Recunosc, mie-mi plac plăcintele cu mărar, dar titlul e mai mult ca să vă atrag atenţia. Aşadar, iată ce sugestie de ,,plăcintă cu mărar'' am găsit pe blogul lui Ovidiu Pecican. Savoarea limbii vechi, din aceste scrisori boiereşti, mi se pare teribilă.
http://ovidiupecican.wordpress.com/
aaaa, ce frumos miroase! :) mirosul dulceag si "opiaceu" ca sa va citez., de marar. o sa fac un stufat:)
nu gasesc placinta-eram curioasa- dar blogul domnului e tare misto. sa-l puneti in blogroll. ca sa mai citim, daca nu va suparati.
Uite, eu stufat nu ştiu să fac, nu e în bucătăria locală. Nu ştiu dacă scrisorile sunt autentice sau livreşti, dar dacă urmăreşti textul ,,el'' vrea să-i trimită ei un cal negru( sic), iar ,,ea'' lui, gânduri ,,bune'' şi plăcintă cu mărar.:)
Într-o zi, pozez plăcinta cu verdeţuri( + mărar) locală cum o face mama. O să vezi ce minunăţie.