Infidelitate legală


scris de în

6 comentarii

Dând la o parte coperta mai puţin inspirată, Istoria flirtului( de Fabienne Casta-Rosaz, Institutul European, 2009) este aşa cum se recomandă: o mică istorie( a flirtului, evident). Dar ce( mai) e flirtul, mă întrebaţi? Într-o accepţiune personală, aş opina că flirtul este acea îndeletnicire agreabilă de a face o conversaţie plăcută, cu subînţeles, cu o persoană de sex opus şi intră în sfera( sic!) infidelităţilor legale. Unde se opreşte flirtul? Acolo unde începe sărutul, mi se pare. Căci flirtul ar fi( dar nu e mereu!) promisiunea atingerii niciodată comise.

În carte nu veţi găsi, slavă Domnului, paşi de urmat pentru a deveni persoane pricepute la flirtat. E o artă a comunicării şi a psihologiei cu tehnici secrete, care vin din interior. E deopotrivă o mică artă periculoasă, cu două tăişuri. În schimb, eseul oferă multe trimiteri literare, de toată frumuseţea.

A flirta provine din franţuzescul conter fleurette( a flecări, a spune nimicuri care fac plăcere, galante), dar e considerat de provenienţă anglo-saxonă ca atitudine. Ce mai!,,O sămânţă rea aruncată de anglo-saxoni în neprihănita grădină franceză'' zice Fabienne Casta-Rosaz şi îmi place mult cinismul pervers al citatului. N-am să mă pierd în comentarii excesive, ci am să fac elogiul flirtului ca artă desăvârşită a conversaţiei prin citatul din Malherbe care e motto-ul cărţii:
                       ,,Iar fructele-or întrece făgăduinţa florii...''

6 comentarii

Tu ce crezi?