Ieri, am mâncat literatură pe pâine în context universitar. Am avut ocazia să vorbesc şi să mi se vorbească despre literatura contemporană. În locul unei conversaţii formale am avut parte de nişte efervescenţe intelectuale foarte frumoase.
Cu câteva zile înainte, un important scriitor român, cunoscut, talentat, citit, îmi prezenta neliniştile sale asupra soartei literaturii într-o vreme a hedonismului consumerist şi a editurilor mercantile. Încă sub impresia zilei de ieri, am să-i răspund un pic liric:
,,Ce rost are să mai facem sau să mai dezbatem despre literatură, Domnule? Acelaşi rost pe care îl are pentru arhitect construcţia unui pod perfect care, însă, pe timp de război ar fi aruncat în aer. Acelaşi rost pe care îl inspiră unui maestru cofetar realizarea unui tort savant, unic, menit a fi ciopârţit de furculiţele mesenilor. Acelaşi rost pe care îl sugerează unui biolog salvarea unei specii de păsări de la extincţie. Acelaşi sens pe care îl imaginează un alpinist escaladând un pisc semeţ. Acelaşi... Ştim, Domnule, că toate cele omeneşti sunt trecătoare, dar un cerc restrâns dintre noi continuăm şi vom continua, ca şi dumneavoastră, să o ,,proclamăm'' pentru acele momente de graţie pe care nu le poate oferi decât ea, literatura bună, şi nimeni altcineva.''( În imagine, un decan atât de devotat Universităţii şi Literaturii, profesorul şi criticul literar Ion Simuţ.)
dumneavoastra si bujorii sunteti minunati! dar sunteti f tanara. si paraca aveti (tot) un fiu. de acord cu ce spuneti, aveti un calm metodic cu care va alegeti cuvintele tot atat de mare pe cat de nevrozata sunt eu cu ele( cuvintele). ma duc sa vad daca mi-au inflorit bujorii in gradina.
Lola, merci, vous etes tellement gentille, dar ce zici de faţa de masă tipic transilvăneană? Nici bujorii, nici faţa de masă n-au fost ideea mea, dar cine le-a pus a fost inspirată.
Aaaa, îmi plac bujorii, sincer. Sunt impetuoşi, baroci. Îţi doresc să te bucuri de ai tăi.
Lola, cât despre fii, ştiu că şi tu ai unul. Să-ţi trăiască! Dar mai bine aş( am) avea încă unul şi încă unul şi chiar zic că... mai bine mă ,,apucam'' şi mai devreme.:) Că vorba ta: numai creaţia( facerea) rămâne!
total in dezacord. cu domnul :)
iat-o pe evazionista la treaba :)
mesmeea, exact.:) ...asta mai explică şi de ce n-am avut vreme de hoinărit, scris,,pentru mine'', conversat cu prietenii etc. mai ales în ultima lună...
pantacruel, ,,Domnul'' e un simbol în postarea de faţă, deşi am plecat de la o întâmplare reală. ,,Domnul'' este cel care doreşte un loc mai privilegiat pentru scriitori şi literatură în societate, din mai multe puncte de vedere. Mă bucur că semnezi în catastiful optimiştilor...
Frumos. Aş adăuga: de ce să ne comportăm plin de bun simţ dacă cei din jurul nostru sunt vulgari şi total lipsiţi de respect?
Frumuseţea există prin ea însăşi, nu are nevoie de vreo aprobare. O floare emană frumuseţe chiar şi într-o poieniţă izolată. Şi nu se sinchiseşte dacă este cineva care să îi admire sau recunoască această frumuseţe.
Lotus, o sugestie de mare fineţe.
Te vedem, te vedem... ;))
mishu, mă vedeţi ,,în salopeta de lucru'', mda...:) O prietenă zicea: ,,eşti de o relaxare!, se vede că-ţi joci bine rolul şi că-ţi place.'' Să zicem că mă pricep un pic la relaţionare umană, atâta tot...hihihi. Nu e uşor, vă asigur, dar ce-ţi place devine frumos,... ştiţi voi ce vreau să zic, fiecare în profesia lui...)