Pentru mine poezia Martei Petreu este, întreagă, despre condiţia femeii-artist care-şi înfruntă vârstele, tentaţiile, bărbaţii, irefutabilele singurătăţi, dumnezeul. Această poetă cu lucidităţi de oţel şi cu limpezimi de rouă, cu o voce lirică aparte, unică, fină cunoscătoare de filozofie, este capabilă de nişte sentinţe lirice care te lasă fără respiraţie:
,,Am o rezistenţă ca un pod lung lung de oţel
peste care trece în viteză traficul greu de pe două continente
întâmplătoare.''( din Vârsta senină)
,,Nu se întâmplă nimic
Abstractă este amintirea acelui bărbat
ce m-a dorit
mirosul de tutun al unui trecător
dorinţa ghilotinată în numele bunelor maniere''(din Codul bunelor maniere)
Şi despre condiţia femeii-artist, încă o dată:
,, Spăl vase murdare rufe pătate
curăţ covoare scări strada frec duşumeaua
Prin mîinile mele şi prin creierul meu trec lucrurile murdărite
de alţii
recunosc mirosul de putred duhoarea grea a durerii
(...)
Doamne. Pata de vin. Pata de spermă. Pata de sânge. Petele vieţii. Saliva.
Stau zilnic până la gât în jeg şi clăbuc
sînt vîrîtă în jegul dulce-putred al vieţii
Pata de sînge.Vin. Excremente. Puroi.
Sucuri de fructe. Sudoare.
Până şi ploaia care cade astăzi din cer este murdară:o să-mi fac meseria: deci o s-o spăl''( Spălătoreasa)
Vai ce poftă de mâncare mi-a făcut articolul ăsta... :))
Păi cu astea se ,,mănâncă'' existenţa omului, la nivel simbolic, nu? Multe murdării simbolice ne distrug candorile, purităţile...
Dar dacă ai terminat masa şi mai poţi suporta, aş zice că: multe nu ştim noi despre condiţiile de ambalare şi de servire a hranei pe care noi zicem că ne-o procurăm în condiţii optime.:)
Îmi place poezia ei, dacă o pot numi poezie...:)
Unde pot citi mai mult ?
Xenonisis, volumul de poeme se numeşte chiar aşa ,,Apocalipsa după Marta'', 2011, Polirom.