Reunificarea celor două Corei


scris de în , ,

12 comentarii


Nouă personaje în căutarea unui regizor efervescent… şi-au găsit o excelentă evoluţie pe scena Teatrului din Arad în deschiderea noii stagiuni. O expresie din argoul curent sună cam aşa ,,Parcă eşti venit de pe altă planetă!’’. În ciuda banalizării sale, zicala urbană evidenţiază un adevăr pe care l-am experimentat nu o dată pe noi înşine. Astfel, există situaţii de viaţă în care ,,celălalt’’(vezi Jacques Derrida) pare atât de străin nouă înşine încât  ne închipuim că ne despart continente, mări, spaţii comice.

Dacă este să mergem cu hermeneutica ceva mai departe, atunci putem adăuga şi că, în anumite posturi relaţionale, conflictele mocnite sau cele explicite ne separă necruţător de familie, de prieteni, întocmai graniţei infailibile dintre cele două Corei.

Poate vă amintiţi de povestea Micului Prinţ, cel care trăia singur pe planeta lui cât o bilă. Mi s-a părut că autorul francez al textului dramatic, Joël Pommerat, nu a fost prea departe de modelul lui Saint-Ex câtă vreme individul contemporan îşi creează propria bulă igienică de dezvoltare, de protejare, comunicând ecranat cu toţi ceilalţi. Iar în succesiunea feliilor de existență nu s-a îndepărtat nici de modelul lui Jean Luc Godard din Vivre sa vie. Evoluând fulgurant, personajele sfârşesc măcinate de relaţii imposibile şi  se zdrobesc de lipsa de empatie  a celuilalt.

Textul generos în mesaje inteligente, subtile, precum şi în replici precise, se construieşte foiletonic din mai multe episoade, cincisprezece la număr. Precum piesele de pe o tablă de şah, personajele îşi cunosc desăvârşit mişcarea proprie, mecanic, trăiesc în cercul lor egotic. Ţinutele chic, muzica agreabil subversivă precum şi decorul minimalist şi temeinic gândit m-au făcut să mă proiectez de câteva ori în sala spectacolelor de bun-gust de la Comedie Francaise. Uite cum îţi poţi lua zborul pe aripile imaginaţiei, influenţat de un spectacol bun!

Altminteri, există ceva neliniştitor în toată construcţia tematică: ideea că iubirea este periculoasă. Răneşte. Iubirea ,,este o boală’’ spune Doctorul (Ovidiu Crişan) la un moment dat, este reacţie neuro-chimică dată de către anumiţi hormoni pe termen scurt, nu ne permitem să credem în ea, este vulnerabilizantă. În fond, de ce depinde atât de mult viaţa noastră de iubire? De acceptare? Numai pentru că psihanaliza  ne-a adâncit în micul hău interior? Numai pentru că s-a dovedit de către biologi că un bebeluş supravieţuieşte mai degrabă lipsei de lapte decât lipsei de afecţiune maternă?

Între oglinzile paralele ale unei lumi necruţătoare, relaţiile tradiţionale se destramă: părinţii nu mai sunt părinţi, soţii nu mai sunt soţi, amanţii nu mai sunt amanţi, surorile nu mai sunt surori. Şi toţi se lamentează că ,,Nu mai există iubire între noi’’, dar niciunul nu poate defini cum arată himera intitulată ,,iubire pură’’. Individul se regăseşte singur, dezabuzat, în miezul unor evenimente încâlcite al căror sens i se refuză.

Veţi viziona un spectacol viu şi puternic, nonşalant şi exigent. Vă veţi da rendez-vous cu personaje convingătoare, interpretate de actori profunzi şi fermecători. Veţi obţine prin demers de introspecţie nişte răspunsuri personalizate, adaptate şi interesante, reclamate de emoţii care vă subminează. Şi nu în ultimul rând, veţi constata că teatrul arădean îşi consolidează o trupă viguroasă de care putem fi tot mai mândri. Şi chiar dacă Cesare Pavese afirma în Femei singureLumea n-au făcut-o îndrăgostiţii. În fiecare dimineaţă începe o altă zi..., vă invităm să mergeţi la teatru pentru a descoperi inedite soluţii emoţionale şi pentru a experimenta ceva demult uitat: a vă simţi normali, vitali, inspiraţi.

Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad
Reunificarea celor două Corei, de Joël Pommerat
Traducerea Vlad Russo
Regia: Radu-Alexandru Nica
Scenografia: Ioana Popescu
Muzică şi sound design: Vlaicu Golcea
Coregrafia: Florin Fieroiu
Concept video: Mihai Păcurar
Light design: Lucian Moga
Distribuţia: Dorina Darie-Peter, Alina Danciu, Cecilia Donat, Mariana Tofan-Arcereanu, Carmen Vlaga-Bogdan, Ovidiu Crişan, Andrei Elek, Zoltan Lovas, Ioan Peter.

12 comentarii

  1. Anonim

Tu ce crezi?