Ştiţi clişeul: martie e luna femeilor în România. (Măcar de-ar fi, îmi vine să adaug.). Acuma că se-ncheie, aproape că mă bucur, deoarece am fost prinsă în multe şi (chiar) mărunte activităţi care m-au făcut absentă şi de pe blogul meu, dar mai cu seamă de pe ale prietenilor. Din seria preocupărilor mele recente, cea mai proaspătă s-a consumat ieri la bibliotecă. În consecinţă, ţin neapărat să vă prezint cum arată femeile ...în bibliotecă, mai ales dacă au şi un vitraliu ca încadrament. Ieri n-am putut să mă abţin să nu glumesc cinic cu dragile mele prietene sugerând că noi nu vom dura cât vitraliul care are deja cam o sută de ani.
Si de la biblioteca direct in apa mării. Un salt bun! :) In fond, şi vitraliul ăla "aduce" a apă.
deocamdată, Liviu, mai am un pic de şantier pe aici. Poza de întâmpinare nu-i definitivă..., dar măcar e făcută de mine şi dă o sugestie de evadare.:)
Da, e frumoasă poza, şi-n aceeaşi măsură sugestivă. Şi cea cu apa din header la fel! :)
Aştept inaugurarea, deci :)
Lotus, Liviu, cam prematură poza aş zice.:) Dar până mă decid, funcţionează.:)