(Mă găsesc încă în acea stare de ,,între paranteze''. Am lăsat în urmă un an provocator, extenuant, greu pentru că îmi propusesem să fac multe. Încă de la mijlocul lui decembrie 2011 însă am încetinit motoarele, meritam o pauză. M-am cuibărit mai mult în mine însămi şi am decis că dolcele far niente trebuia să continue. Aaaa, şi ce fac eu când zic că nu ,,fac nimic''? Păi, comit o prelungită baie de literatură, hihihi.)
Am început anul cu lecturi frumoase, combinate. Tocmai am terminat ,,Lapte şi miere'' a lui Jean Mattern, editor la Gallimard. Un miniroman bănăţean, mitteleuropean, corect, inteligent, chiar dacă nu e un monument de stil. Eul povestitor este un ins cu o biografie bănăţeană tipică, stratificată: şi şvab, şi francez, şi evreu, şi însurat c-o unguroaică.( O, ce bine-l înţeleg...) Între personajul romanului şi autorul însuşi pare a exista un air de famille câtă vreme Jean Mattern la rându-i provine dintr-o familie est-europenă combinată.
Text jucând tema nostalgiei, romanul ,,Lapte şi miere'' evidenţiază foarte subtil dorul emigrantului, exemplificându-l cu scenariul fictiv, dar foarte convingător, al fugii unui adolescent din Banat pe când sovieticii se apropiau de oraş şi se prevesteau exoduri forţate spre Siberia. Capacitatea de transpunere în ficţiune a dramei exilării impuse-pe care Mattern însuşi n-a trăit-o de fapt- mi s-a părut a fi un efect secundar al faptului că autorul este coordonatorul secţiunii scriitorilor ,,imigranţi'' de la Gallimard. Iată cum a citi implicat conduce la a înţelege. Rememorare a unei vieţi trăite majoritar în Franţa, cartea ilustrează în ce măsură dragostea şi familia salvează orice ,,exilat'' de un dor genuin, sufocant, anume dorul de locul copilăriei. Personajul Weber, adolescentul de 15 ani care este împins să fugă din Banat de către bunică atunci când ruşii se apropiau neliniştitor de Timişoara şi de Ciacova, este neîndoielnic un prototip al şvabului rătăcitor a cărui dramă mută s-a reiterat în sutele de mii de inşi mutilaţi sufleteşte de o Istorie nedreaptă. O meditaţie interesantă despre ,,acasă'', topoiul suprem al construirii de sine, în numele tuturor celor care au trebuit să fugă deşi nu şi-au dorit-o câtă vreme: ,,se credeau la ei acasă pe această bucată de pământ mărginită de ruinele unor mari imperii şi care îşi imaginau că se vor obişnui să trăiască şi cu ruşii-căci la urma urmei nu era prima oară când se schimba stăpânirea, de-a lungul timpului fuseseră supuşii austriecilor, ai ungurilor, ai românilor-, fără să am nici cea mai mică idee ce ni se pregătea, mi s-a făcut pur şi simplu teamă.''
Succes pe ramura.:)
la multi ani de blog si de lecturi bune!
Mr.Hyde, scuzaţi-mi truismul, dar parcă vă ştiu de undeva, hihihi. Merci, în rest.
Dragoş, mulţi ani de blog nu intenţionez musai, dar muuuuulţi ani de tinereţe, ooo, da.:) Mulţumesc şi iartă-mi cinismul.(... dar un pic nu strică, că doar nu blogul ne face să fim ce suntem, au ba?:)).
La mulţi ani de bloggerit şi nu numai! :)
Probabil. Toata lumea ma cunoaste, doar sunt...Mr.Hyde.:P
la multi ani!
+
la multi ani de blog!
+
la multe lecturi bune in continuare!
:)
Păi, dacă sunteţi atâţia pe-aici, mi-e şi jenă că n-am luat destulă şampanie, hihihi...
Ok, uraţi-mi de bine, dar nu vă bateţi capul cu blogăreala mea prea tare. Sănătoşi să fim. Nu fac din blog un destin( acuma devin regina neîncoronată a cinismului, hihihi), e doar o plăcere suplimentară. Luaţi-o cum grano salis.:)
Dar revenind la veselia petrecerii, iau efuziunile voastre ca pe o sugestie cum că dacă m-aş opri din blogărit v-aş lipsi un pic.:)
:) tinerică, tinerică, vârsta ta în virtual: La mulți ani!
Scorchfield, şi pentru cât sunt de... tinerică nici nu stau rău în zelist, hihihi( eu care nu ambiţionez nicio poziţie competitivă în blogging şi nu mă promovez pe facebook).
Promovarea pe Feisbuc nu face prea mulţi bani, necum lei sau încă nici pe atâţia euro, dacă nu socializezi acolo, ca să aduci vizitatori reali. Doar că-ţi faci pagină de FB unde scrii ce postezi pe blog este pierdere de vreme aşa că lasă-i să-şi facă şi stai liniştită. :)
În schimb, ce te ajută în Google sunt link-urile puse de alţii spre blogul tău, pe blogurile lor. La fel, pune şi tu link-uri spre cei pe care îi citezi sau pe care vrei să-i ajuţi, chiar şi în articole (acolo unde este cazul, adică când te referi la cineva sau la un articol citit undeva), iar când scriu link mă refer la un link, nu doar la a scrie http:// în text. :P
Ca să fiu totuşi corect şi să nu induc lumea în eroare, abordarea din paragraful anterior nu este neapărat una corectă. De fapt, blogul tău are deja o anumită relevanţă, care este dată de calitatea articolelor pe care le scrii pe el. Faptul că el creşte relativ lent în Google arată deficienţele acestei maşinării de căutare. Nu blogul tău trebuie să crească în Google ci Google trebuie să evolueze, într-un fel sau altul.
Te dădusem dispărut, Lotus, hihihi...
Da' şi când ai apărut, ai venit cu comentarii grele. Şi obiective.:)
Eu zic că politica mea este: ,,grăbeşte-te încet''.:)