Sunt subjugată definitiv, iar asta nu de ieri, de romanul ,,Ghepardul'' al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, autorul ce murea neconsolat la 23 iulie 1957. Romanul său capodoperă nu fusese editat încă. Abia câteva luni mai târziu Giorgio Bassani de la Feltrinelli va veni la Palermo şi-i va solicita fiului adoptiv al lui Lampedusa manuscrisul original apoi îl va publica.
Am recitit a treia oară această carte ce mi-e nespus de dragă şi am revăzut filmul lui Visconti. Acel film din 1963 care redă perfect lumina frenetic siciliană a întâmplărilor palermitane consumate în perioada unui Risorgimento care avea să îngroape un modus vivendi.http://www.criterion.com/films/790-the-leopard
Iubesc acest roman crepuscular în temă şi solar în descrieri. Un text heraldic şi decadent în care trandafirii Paul Neyron miros precum coapsa unei balerine de la Operă, risipiţi pe mese opulente printre porţelanuri de Capodimonte. Mă încântă mai ales masculinitatea aristocrată şi senzual stăpânită a lui Fabrizio Corbera de Salina de care Angelica se simte mai atrasă decât de superbul Tancredi. Pentru că Tancredi are tinereţea virilă, dar unchiul său are ...misterul şi stăpânirea de sine(aceste două lucruri rarisime care ne fascinează la bărbaţi!). Iar Luchino Visconti a jucat perfect această sugestie e cărţii distribuindu-l pe teribilul Burt Lancaster în rolul titular. Acest fiu al New York-ului proletar ajuns să joace divin rolul unui principe palermitan! Câtă nobleţe ne poate conferi arta adevărată!
Secretul apetenţei mele insaţiabile pentru acest ultim mare roman stendhalian şi heraldic constă în fascinaţia pentru misterele artei şi istoriei, pentru ruinele ce probează grandorile apuse; în neliniştea pentru un viitor ingrat, în senzualitatea decadenţelor ce nu pot fi numite. La un moment dat Don Fabrizio îşi aminteşte de versurile apocrife ale unui poet francez la modă.( era vorba de stihurile lui Baudelaire care nu ajunsese încă în vogă, insinuează extrem de inteligent Lampedusa) Mi s-a părut că în ele constă suferinţa noastră existenţială de zi cu zi, evidentă la Fabrizio atunci când devine conştient de apusul erosului său, dansând cu intensa Angelica:
,,Seigneur, donnez-moi la force et le courage
de regarder mon coeur et mon corps sans degout!''( Charles Baudelaire)
(,,Doamne, dă-mi forţa şi curajul de-a-mi privi sufletul şi trupul fără de scârbă!''
(trad. mea)
,
.http://www.ricevimentivillaboscogrande.it/Notă: în imagini, Villa Boscogrande unde astăzi se pot da petreceri şi în care a filmat Luchino Visconti într-o scenografie mitologică.)
