În ,,Masele şi puterea'' Elias Canetti dovedeşte că acolo unde e foc mulţimea dă buluc, ca la un ritual de purificare ancestral. Am urmărit foarte puţin evenimentele şi prostestele socio-politice recente. Am ales să muncesc şi să gândesc ,,de capul meu''. Mi-a ajuns totuşi la ureche o clamare din ,,agoră'' cum că poporul vrea să fie salvat de Arafat şi de Johannis. Doi ,,arieni'', simpatici şi meritorii de altfel. Asta venind la pachet cu intoleranţa protestatarilor de a îngădui în piaţă orice ,,politic'', de oricare culoare ar fi el.
De la mijlocul secolului al nouăsprezecelea şi până azi poporul acesta visează la un ,,străin'' care să salveze o ţară pare-se neguvernabilă. E un vis himeric care persistă în mentalul colectiv. Câtă tristeţe să vezi că tu pe tine ca neam nu te poţi ajuta, scăparea venind printr-o grefă exterioară întotdeauna! Sunt crescută într-un spaţiu multietnic şi multicultural,nici nu ştiu să funcţionez altfel, prin urmare sunt perfect tolerantă cu străinii. Dar zic: mă înduioşează încă mentalitatea noastră de popor ,,orfan şi neiubit'' urlând după o metaforică mamă adoptivă.
În altă ordine de idei, la tv de o săptămână e ca pe Facebook: fiecare ,,contează'' şi are ,,pagina'' lui. Momentul lui de glorie.Un reality show non-stop în care anonimii ,,contează''.
Între timp eu m-am întors la clasici. Am îmbrăcat simbolic o ,,cămaşă albă'' şi am răspuns invitaţiei ziaristei Cristina Lazurca pentru evenimentul ,,Ioan Slavici, lecturi personale''din 18 ianuarie, la 164 de ani aniversari. Consider iniţiativa Cristinei un gest de continuitate şi de normalitate, salutar .Astfel că am avut ocazia să aflu din nou cât de vizionară se dovedeşte memorialistica şi jurnalistica lui Ioan Slavici, un alt ,,filogerman'' care făcea elogiul modelelor străine bune. Revizitaţi scrisorile lui Slavici către Nicolae Iorga şi constataţi câtă actualitate conţin ele în privinţa crizelor şi lipsurilor unui( aceluiaşi) popor. Din păcate, Iorga l-a minimalizat pe Slavici, nemeritat.
Ție-ți convine, ești din Vest! :)
...deşi în poze stau taman în Est.:) Acuma, fără glumă, ce mi-ar conveni ar fi o ţară prosperă, dreaptă, mândră de sine. Ceea ce vă doresc şi vouă!
De acord cand zici:
mă înduioşează încă mentalitatea noastră de popor ,,orfan şi neiubit'' urlând după o metaforică mamă adoptivă.
Liviu,
DÓINĂ, doine, s. f. Poezie lirică specifică folclorului românesc, care exprimă un sentiment de dor, de jale, de revoltă, de dragoste etc., fiind însoțită, de obicei, de o melodie adecvată; specie muzicală a creației folclorice românești, având caracteristicile de mai sus. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 |
Păi, nu un sentiment de jale, şi de revoltă, şi de lipsă de soluţie primează la cei care vorbesc la tv intervievaţi în pieţe?
,,doină''= cuvânt cu etimologie necunoscută. Tare, nu-i aşa?:) Că de etimologie şi etiologie necunoscute sunt şi neputinţele noastre ca neam!
gresiti, e o revolta lucida.
http://lilick-auftakt.blogspot.com/2012/01/marius-oprea-mi-e-mila-de-el.html
nu e rolul poporului sa ofere solutii, ci a guvernantilor, ca de aia au fost alesi. daca nu sint capabili si mai sint si hoti, trebuiesc schimbati. dup-aia se pot jeli si doini ei pina nu mai pot.
magda, poate că nicio revoltă amplă nu e lucidă pentru toţi membrii ei. Mulţimea e heteroclită.
Sunt pentru dreptul la opinie, să ştiţi.
Din păcate, cei care trbuie să fie schimbaţi nu vor fi schimbaţi cu alţii sensibil superiori. Aici e...,,doina''.
Eva, de dor, de jale, dar si de dragoste... de dragoste de orice altceva, nespecific, ceea ce e doar un sentiment confuz :)) Jalnic!
ca oricare, mă întreb şi eu care e finalul doinei colective. Oare în coadă de peşte ca la Mioriţa? :)