Miki Vieru, un poet de viţă literară nobilă


scris de în

2 comentarii

Va veni vremea când am să mă laud că Miki Vieru mi-a dedicat poeme per os,... după cum se vede treaba, ceasul acela a şi sosit.  Adevărul este că atunci când mi s-a adresat Miki Vieru, să tot fie vreo două luni de atunci,  m-am simţit ca Regina din Saba. Probabil că oricare alta în locul meu s-ar fi simţit la fel, pentru că Miki este o energie poetică făcută posibilă.  El nu vorbeşte pur şi simplu, tot ce rosteşte devine un poem sau o mini proză fantastă, alteori o glumă de un umor răvăşitor. La masa la care am stat în seara aceea, după ce Miki a tăcut, orice ce am mai fi adăugat noi, pământenii, ar fi fost calp, un prisos, o redundanţă, un ecou opac şi plicticos.

Abia de curând i-am scris şi i-am sugerat cam aşa: ,,..am poftă de nişte poeme de-ale tale''. Miki mi le-a trimis prompt pe cele ce urmează. Vreau să vi le împărtăşesc pentru că Miki se situează în clasamentul meu între primii zece cei mai tari poeţi români contemporani în viaţă. Poemele lui Miki Vieru sunt erudite, sofisticate, satinate, baroce, de o ,,nobilitate fără dispreţ''.  Există poeme(le Majore) pe care după ce le asculţi/ citeşti, te ia aşa un vertij fără nume. Şi există poeme( le majoritare) corecte, expresive poate, dar pur şi simplu nimic mai mult decât corecte. 

Miki Vieru scrie o poezie de prima linie, atunci. El este un poet veritabil, născut iar nu făcut, care izvodeşte din cuvintele colocviale o limbă nouă, în sintagme răvăşitoare, emoţional-explozive. Poezia lui învăluie, domesticeşte, perplexizează, narcotizează şi te trimite la cele mai savante dicţionare de literatură.


Miki Vieru
red light beam dreaming (joi)

sunt un struţ. pasul meu saltă prin pampas în ritmul de tobe al inimii. şamanii miocardului invocă forţa pericardului. sunt un struţ. nu. răzgînd în răspăr. sunt un emu galant. nu îmi ascund capul decît în nisipul palmelor tale să-mi topesc visele cu topping de filme. ştiu că ai fost top 3 între visele mele frumoase. îmi ridic gîtul lung. ascult atent pampasul care se vede pointilist. sunt un emu. alerg degajat printre pixelii perioadei lui van gogh. sunt van gogh. ma cheamă van gogh tu nu mă iubeşti eşti intrigată de mine numai. vecina ta de vitrină ne priveşte tăcut. nubian întunericul junglei. visul meu de amsterdam ană de pampas ană dos passos emo mea.


red light beam dreaming (miercuri)

astăzi prietena ta metisă de 16 de la vitrina alăturată ne priveşte mahmureala cu nobilitate fără dispreţ. cu frica impalei pe care savana asmute fiori şi mirosuri de feline intense asupra incertudinii. nubiană. nubiană aşa trebuie că saaba l-a cotropit pe solomon cel înţelept. rutina şi jocul înţelepciunii rolul ei în seducţie. de ce nivel de flamboaianţă a păcatului discutăm noi aici ană dos passos? urechea lui van gogh surplombă pentru categorii gramaticale cu cîteva secunde înainte de-a şi-o tăia. incredibilul tău sunet ne conduce de braţ. cu privirea care ne mîngîie şira pînă la capătul aleii. colţ cu canalul. colţ cu podişca. colţ cu colţul. colţ cu colţii. colţ cu buda deschisă în forma semnului de la mercedes.

red light beam dreaming (marţi)

ana dos passos, mereu mai albă, mereu mai cobaltie azi azurul îţi îmbracă muzica trupului.
muzica nu există în spaţiul fizic decît sub forma vibraţiei. dacă mă încrunt şi mă ridic pe vîrful degetelor.
dacă mă ridic toată muzica trupului tău azurie ceruleană ca un acoperămînt îţi dai seama de cine eşti ană dos passos toată muzica îmi intră în cutia craniană şi nu o depăşeşte. cu urechea lui van gogh conjugată la imperfect ascult liniştea din jur şi foşnetul tramvaiului care zăngăne pe vocile roţilor lui în depărtare. vocile lor murmure sunt şerpii. trec pe lîngă mine ca fulgerele unei averse. de ce vor să-mi vîndă cu anitra la atac în loc de acid mă întreb. bieţii magrebieni. mă las pe toată talpa moale şi muzica trupului tău iar voroneţian iese înafară. se amestecă cu grimasele plus libidourile scurse din gurile cască bale. mă enervez ană. mă ridic pe vîrfuri să nu aud altceva în cutia mea craniană decît cerul cu care eşti îmbrăcată. cerul pe care-l asmuţi asupra mea sfîntă ană.


red light beam dreaming (vineri)

atunci la suprafaţa ochilor mei ai ieşit tu ană de pampa, ana dos passos costumul tău alb satinat de
baie flutura în gheaţa ochilor acidulaţi încălzea flirtul răcanilor stars and stripes imberbi nehotărîţi la decizia de război
fiindu-le necunoscut. ţi-ai pus ochelarii bordaţi de buclele lucioase pielea ar fi făcut-o pe albă ca zăpada să muşte din măr de bunăvoie crăiasa zăpezii ar fi abdicat şi şi-ar fi făcut o companie de IT în florida. m-ai
tras de mînă studentul stîngaci nu a mai avut nevoie de dioptrii pentru seara aceea m-ai
tras înăuntru. eu am picat ca musca-n laptele satinului. emotiv poetic ţi-am cerut adresa ai pierdut ceva bani la faza aia. ah poezia. te-am salutat cu la revedere iubita mea mă scuzaţi doamnă doctor că v-am răpit din timp. am ieşit triumfător ca vercingetorix.


2 comentarii

Tu ce crezi?