scris de
anca giura
în
alte arte
,,Ma pregatesc sa plec la R. locul unde imi petrec sarbatorile de Craciun, si anul acesta. Acolo nu am semnal decat daca urc un deal de vreo 400 si ceva de metri, P. - se numeste, asa ca nu va sun, prefer sa ma uit dupa caprioare si vulpi... Stiti cum miroase aerul la R. sau cum arde focul? Nu va pot explica, nu va pot spune nici cum bate vantul acolo, ceea ce va pot spune e ca as vrea sa aveti un Craciun cu acelasi miros si aceeasi fierbinteala de jaratic (care mie imi inroseste obrajii)!''
Iată ce-mi scrie o prietenă pe mail urându-mi ,,sărbători fericite''. S-o invidiem pentru alegerea inspirată: o casă bătrânească plină de amintiri, izolată în nămeţi.
La R. am și eu amintiri, R. este pentru mine undeva pe valea Oltului și n-am să ajung acolo anul acesta, dar în memoria mea lucrurile se vor petrece la fel ca în trecut; trecutul este o memorie colectivă: cineva tot timpul își va aminti! :)
E alt(ă) R., în zonă. Poate va deconspira prietena mea când se întoarce, că acuma nu are semnal şi nici tehnologie.
Dar R.-ul tău tre' să fie minunat.Îmi place mult Valea Oltului. Frumoasă trimiterea la memoria colectivă.
Crăciun fericit!
Şi ţie, vacanţă frumoasă în continuare...