Cea mai frumoasă definiţie a celuilalt ca pereche eternă: ,,un prieten devotat din fire, blând în rostire, ascultat oricând, totul bine făcând, amănunţit şi profund, desăvârşit în elocvenţă, cu limba ascutită, cu-nţelepciune atinsă, cu stiinţă întinsă, puţin contrăzicător, să vină în ajutor, răbdând întreruperea, plăcându-i să se-nţeleagă, credincios în prietenie, cu frumoasă-armonie, cu fire aleasă, nedreptate nu lasă, mereu gata a fi de folos, niciodată morocănos, neştiind ce e ura adâncă, ştiind ce mai vrea prietenul încă, cu moravuri bune, darnic aşa cum spune, foarte discret, netrădând vreun secret, înţelept spre a sfătui, pe el să te poţi bizui, gata de-a te fi apărat, credincios ţie şi moderat, cu spiritul tare, de sfaturi bune în stare, prietenia ta o păstrează, binevoitor, sincer, cu minte trează, gata să aducă împăcare, lumea să-i dea crezare, înclinând spre răbdare, iubind sinceritatea şi nevoind a se-ndepărta, îngăduindu-i prietenului să caute în el, citindu-i gândul, secretul discutându-l, prietenul împăcându-l.’’ (p. 111, Ibn Hazm al-Andalusi, Colierul porumbiţei, Tratat despre dragoste şi îndrăgostiţi, Humanitas, 2012)

Ibn Hazm al-Andalusi (7 noiembrie 994- 15 august 1064) unul dintre cei mai importanţi teologi, moralişti, istorici şi jurişti ai lumii arabe. A scris peste patru sute de lucrări din care s-au păstrat, din păcate, doar patruzeci.

Fericirea este o fotografie secretă. Liliacul alb. Sâmbăta dimineaţa, postând pe blog. O plimbare cu bicicleta la pădure în septembrie.Privirea definitiv loială a câinelui tău. O scrisoare venită de la cineva de departe. Compotul de pere cu cuişoare făcut de mama. Un dublu surâs completat  de o reciprocă privire caldă. Privighetoarea care cântă în deal într-o dimineaţă de duminică. Strângerea la piept a născutului tău. Sărutul fluturaşului, le baiser-papillon. Numele personal în fruntea listei de la examen. O pictură murală scorojită într-o biserică de patrimoniu. O coajă jupuită de pâine caldă cumpărată pe sub mână de la brutărie. Sămânţa de floare care a dat mugur. O rochie de vară lilas. O carte franceză frunzărită de vânt sub un măr rotat. Sfoara cu rufe proaspăt spălate fluturate în grădină, într-o după-amiază de august. Lumina de octombrie. O cupă de şampanie cu nume nobil, împărtăşită. Buletinul de analize medicale în valori normale. Şofatul în luna mai. O secretă tăcere în doi. Un bol de supă caldă pregătit odinioară de o bunică. Sandalele cu barete fine, cusute manual. Scrierea un eseu pentru nu se ştie cine. Vederea Adriaticii după traversarea muntoasei Bosnii. Marea Ionică. Un bol de zmeură împărţit cu o soră. Apa rece de la o fântână cu cumpănă. O umbrelă roşie. Muzica lui Prokofiev. Mozart. Poemul unui poet blestemat. Florenţa într-o zi în care li s-a interzis turiştilor accesul în oraş. Arhitectura barocă. Nuca verde împărţită cu copilul tău. Aroma unui fir de iarbă ros între dinţi. Surâsul fiului tău după ce trecut febra. Trandafirii sălbatici. Vagabondajul pe un drum de ţară. Dantela. Vocea guturală a unui bărbat care iţi spune: ,,Totul va fi bine.’’.