cele o mie de pilde ale singurătăţii


scris de în

5 comentarii

Câte n-ar face omul numai să nu rămână singur...A inventat  familia, cătunul, oraşul, artele, petrecerile, vacanţele. A inventat literatura, ba chiar şi bloggingul, ba chiar şi facebook-ul şi tot n-a izbutit să se mântuiască de blestemul singurătăţii. Zilele acestea am meditat la cei singuri şi chiar i-am întâlnit pe câţiva. Trei au fost pildele cele mai amare: pilda unei femei încă tinere care a atins suprema singurătate-mormântul. Pilda soţului ei care a iubit-o enorm şi care după multe zile de nesomn, veghe şi nemâncare îmi spunea că nu va îndura  pustiul vilei lor de-acum în care au trăit iubindu-se atâţia ani frumoşi, că îşi doreşte moartea. Pilda unei ,,măicuţe bătrâne'' imobilizată într-un centru de recuperare care sub puternice sedative a aflat de moartea prematură, nedreaptă  a fiicei ei pe care o idolatrizase şi care a mai avut tăria să spună: ,,să îmi aduceţi fotografii cu ea ...''

5 comentarii

  1. Anonim

Tu ce crezi?