Câte n-ar face omul numai să nu rămână singur...A inventat familia, cătunul, oraşul, artele, petrecerile, vacanţele. A inventat literatura, ba chiar şi bloggingul, ba chiar şi facebook-ul şi tot n-a izbutit să se mântuiască de blestemul singurătăţii. Zilele acestea am meditat la cei singuri şi chiar i-am întâlnit pe câţiva. Trei au fost pildele cele mai amare: pilda unei femei încă tinere care a atins suprema singurătate-mormântul. Pilda soţului ei care a iubit-o enorm şi care după multe zile de nesomn, veghe şi nemâncare îmi spunea că nu va îndura pustiul vilei lor de-acum în care au trăit iubindu-se atâţia ani frumoşi, că îşi doreşte moartea. Pilda unei ,,măicuţe bătrâne'' imobilizată într-un centru de recuperare care sub puternice sedative a aflat de moartea prematură, nedreaptă a fiicei ei pe care o idolatrizase şi care a mai avut tăria să spună: ,,să îmi aduceţi fotografii cu ea ...''
Lista mea de bloguri
ZeList
Cine nu trece prin momente din ăstea nu e sănătos cu adevărat...
Mare lucru ai afirmat. Dacă stau să mă gândesc, eu am fost în toate acestea o privitoare de la distanţă. Sănătatea completă, aceea de care vorbeşti şi pe care o deţii cu asupra de măsură, n-am dobândit-o încă.( Şi, Doamne, amână-mi-o totuşi şi cruţă-i pe alţii...). Iar sănătatea aceea înseamnă să nu-ţi mai fie frică, nu-i aşa?
Totuși, singurătatea (ca fenomen social) se caută, dar cei ce au devenit singuri cu adevărat sunt cei neputincioși, cei care în fața sorții n-au putut face nimic -greu blestem, să-i pierzi pe toți -tu fiind ultimul!
@insemnaridinsubterana
Toată lumea trece prin astfel de momente dar ele nu se reflectă identic în conştiinţa fiecăruia, chiar dacă drama o trăiesc toţi. Ca notă pe margine, e puţin amuzantă ideea că nu eşti sănătos dacă nu mori cel puţin o dată... :)
@eva
Suntem oameni dar să nu ridicăm frica la rang de valoare sau ceva. Nici măcar nu este definitorie pentru noi - şi animalelor le este frică. Uneori cu motiv, alteori fără.
@Scorchfield
Nimeni nu poate face nimic în faţa sorţii. Aşa că toţi suntem singuri de la bun început, numai că nu ne dăm seama de asta...
Scorchfield, e supremul blestem.
Lotus, de când nu te-am... văzut, era să zic.:) Pentru mine, ce zice T. de la ,,Însemnări...''e sfânt. E una dintre cele mai speciale femei inteligente pe care le cunosc. Odată, şi-a împărţit cu mine inclusiv şamponul...:)În fine , a fost o minunată întâmplare s-o cunosc.
Şi eu şi ea suntem de acord cu tine că toţi suntem singuri încă de la început. Şi totuşi, mamele bune sunt singurele fiinţe care ne pot atenua durerile,singurătăţile, dar nu e valabil pentru toţi, sunt conştientă...