De-amorul unei cărţi profunde( Amor intellectualis, ep.1)


scris de în

6 comentarii

:,,Nu poţi evalua ce eşti fără să-ţi închipui ce ai fi  putut fi. Impulsul creator, dar şi simpla continuare a vieţii  nu sunt posibile fără această confruntare leală în care mulţumirea de–a exista şi de a face se confruntă cu regretul de-a nu fi dat curs posibilităţilor care te-ar fi putut duce mai departe pe alte cărări’’.(p.53, Ion Vianu, Amor intellectualis, 2010, Polirom)

Am convingerea că acest tip de problematizare ne atinge abia de la treizeci de ani încolo. Depinde de la om la om în ce grad ne afectează. Dacă ajunge obsesivă devine toxică, iar de lipseşte cu desăvârşire suntem de compătimit. O doză medie cred că e constructivă. Ne întrebăm aşadar de la un moment dat: ce-ar fi fost dacă:
...mă făceam pianist
...alegeam alt oraş, alt continent
...mă iubeam cu x
...schimbam facultatea
...jefuiam o bancă
...învăţam limba rusă
...făceam un curs de aviatori
...deveneam balerină etc. Sau altceva şi mai şi, Alcibiade?

Amor intellectualis. Romanul unei educatii

6 comentarii

Tu ce crezi?