,,M-am măritat cu un vis, care nici măcar n-a fost al meu. M-am măritat cu portocalele care nu ajungeau la noi la Tulcea, decât în cărţile de colorat.'' notează personajul Maria Mateescu în cel mai  recent roman al Ioanei Baetica Morpurgo, ,,Imigranţii''.

Dincolo de această observaţie introspectivă nu ar mai fi prea multe de descoperit. Cele cinci personaje ( imigranţii românii) din romanul amintit nu pot sau nu vor să meargă până la rădăcinile sentimentului de a fiinţa ca imigrant. Titlul romanului, simplu şi încăpător ca o intrare de dicţionar, ne îndreptăţea pe noi, cititorii, să întrevedem un răspuns amplu la întemeiată întrebare ,,cum e să fii un imigrant... definitiv?''.

citiţi tot »

citiţi tot »

Când am aflat de eseul istoric publicat la Nemira şi intitulat ,,Erotikon bizantin'' mi-am pus de două ori la îndoială cultura. O dată pe cale generală şi a doua oară pe cale filologică. La drept vorbind, nu ştiam prea multe despre erosul bizantin şi mai ales despre rolul femeii bizantine în cultură. Am decis în consecinţă că trebuie să abordez eseul lui Hans-Georg Beck cât pot de repede.

Primul contact cu volumul tradus la Nemira a fost foarte agreabil. Excelent copertat, legat, cules şi prezentat editorial. (Îi doresc Nemirei cât mai multe astfel de noi apariţii, en passant fiind zis.) Deopotrivă, nu pot să  nu salut erudita prefaţă  a traducătorului din germană, dl. Mihai-D. Grigore.

citiţi tot »

dacă pe acest blog-de loisiruri literare-mă citesc adesea(absolut cu discreţie) câţiva scriitori importanţi din România. Impresia mi-a fost prilejuită azi, când am observat acccidental că mă citeşte atent cine cu gândul nu gândeam. Vorba lui Ovidiu Pecican: ai grijă ce dorinţe ai, că Dumnezeu te va pedepsi cu îndeplinirea lor.  Atunci dulcea pedeapsă  a bloggerului de soiul meu e să aibă cititori speciali, valoroşi şi exigenţi. Eu una n-am ambiţionat asta, dar (mi-)e bine că se întâmplă. Cel mult, mi-am propus să ofer lecturi agreabile, ca să se simtă ,,trecătorul'' bine primit şi niciodată ofensat.

Cu mult înainte de inventarea unor,,iubiri compactate'' precum acelea de pe reţele ale zilelor noastre( îmi imaginez că există şi aşa ceva, sau nu?), au existat iubiri ciuntite, zdrobite, mutilate-într-un cuvânt: ,,scurte''- şi aceasta din pricini dramatice, exterioare. De pildă, în comunism şi în stalinism, a iubi liber şi total pe cineva putea deveni o crimă.

Prozator francez de origine siberiană(sic!), Andrei Makine m-a cucerit definitiv când l-am citit cu Testamentul francez( vezi imaginea acelui volum drag mie mai jos). Niciuna din cărţile sale nu s-a mai ridicat la nivelul acelei capodopere, dar eu nu-mi trădez uşor iubirile( literare, desigur).

sursa: decitre.fr

citiţi tot »