Instituția comentatorului anonim

Într-o ţară cu un trecut pervers şi traumatic, precum al nostru românesc, trebuie să abordăm cu precauţie ,,instituţia comentatorului anonim negativ&agresiv’’. Cei care practicăm bloggingul ori jurnalismul cunoaştem mai temeinic decât alţii cât de neplăcut este să ajungi abordat de asemenea subspecii. Se întâmplă, printr-o comparaţie, ca şi cum ai deţine un local în care investeşti energie şi pasiune, pentru ca într-o zi să pătrundă acolo un necunoscut cu mască ţipând că nu-i plac culoarea pereţilor, cămaşa fetei de la bar, furculiţele şi să trântească cu o farfurie plină ochi în geam. Iar după o lună-două să reapară, nimeni neştiind când se va încheia ciclul. Alteori, va sosi cu nonşalanţa unui vechi prieten, deşi tu nu-l cunoşti şi nici nu ţi-l doreşti prin preajmă... Dar animalul este excitat de taman respingerea ta şi te va mângâia cu o atingere rece şi lipicioasă pe obraz, îţi va şopti ca un ,,frate'', ,,ca o soră'' pe numele mic (Anca, Ancuţa) şi-n faţa dezgustului şi a siderării tale (că un dezaxat, o dezaxată ţi se strecoară viperin în viaţa, fie ea şi virtuală) îţi va răspunde cu un scuipat.

Asta pentru că din specia comentatorului anonim sau intitulat cuviincios Ion Popescu, Maria etc. se recrutează implicit obsedaţii. Ei, în mintea lor bolnavă, consideră că au o …misiune. În alte epoci, strămoşii lor au otrăvit, au vârât cuţitul şi au fugit de la locul faptei, au dat pe mâna Inchiziţiei, a KGB-ului, i-au mânjit pe cei care focalizează simpatii populare, mai mici, mai mari. Lor nu le pasă că totuşi într-o zi vor sfârşi linşaţi, pentru că ei iubesc durerea, s-au născut din durere (nu e vina lor, admit!). Ei nu o vor ierta niciodată pe mămica sau pe tăticul care le-a făcut probabil ceva de nerostit.

Comentatorul anonim agresiv poartă negreşit mască, el nu se place când se priveşte în oglindă. Mai că n-ar fi chiar aşa de grav dacă numai una singură i s-ar lipi de faţă. Dar ele sunt multiple, multifuncţionale. Pentru că nu are o viaţă personală şi fiindcă trebuie cumva-cumva să se ţină departe de tubuleţul de pastile ori de lama tăioasă, îşi ocupă timpul cu elaborarea de scenarii textuale, scrie comentarii nesfârşite, vampirizează viaţa cuiva.

Nu veţi fi ţinta unui comentator anonim pervers dacă nu faceţi lucruri de impact. Trebuie să fiţi măcar un pic invidiat ca să vă transformaţi în ţinta lui, să prezentaţi carisma unui trend-setter de mai mică sau de mai mare anvergură.

Iar specia aceasta reptiliană va prolifera în campaniile electorale  ce stau să erupă. Unii o fac din compulsie, alţii şi din aceea, dar şi pentru că vor fi plătiţi de către un partid. Ei sunt ,,nepoţii’’ bunicilor delatori cultivaţi de Securitate. Sau sunt pur şi simplu născuţi să ilustreze mizeria condiţiei umane. Comentariile lor brutale, sangvinolente, turbate, maniace, paranoide şi bipolare le vor hrăni nimicnicia, ei fiind cei care în viaţa reală rămân excluşi şi doar în online capătă o pasageră senzaţie de putere. Uneori, acest tip de comentator poate fi femeie. Iar unele dintre femeile marcate vor invidia întotdeauna femeile marcante care au reuşit prin ele însele.