Amos Oz
Soțul
meu, Michael
Humanitas,
2013
S-ar
cuveni să-i cer iertare marelui scriitor Amos Oz, cel care a spus printre
atâtea altele: ,,mă agăț de amintiri și de cuvinte așa cum se cramponează
cineva de o balustradă când se află la mare înălțime.’’ Din cauză că nu am
citit la timp acest roman al său de tinereţe, am considerat în forul interior
că poate celebritatea îi este supralicitată. Îi lecturasem romanele: ,,Să
cunoşti o femeie’’ şi ,,Deodată în adâncul pădurii’’ fără a fi profund marcată,
mărturisesc, cu toate că ştiam prea bine că un mare scriitor nu poate fi la fel
de glorios în fiecare scriere a sa, fie şi un singur roman fiind suficient ca
să consacre un imens talent.
Cu
alte cuvinte, dacă n-ar mai scris nimic în viaţa sa, romanul ,,Soţul meu,
Michael’’ ar fi mai mult decât îndestulător ca să putem spune despre Amos Oz că este un scriitor de neuitat
al lumii.
Cum
ratăm o mare iubire pe care am visat-o o viaţă şi n-am întâlnit-o decât
fulgurant vreodată într-o gară, într-un aeroport, în ochii misterioşi ai unui
străin, ai unei străine? De ce ne minţim construind relaţii false pentru decenii?
Şi dacă o mare iubire uneşte fragilităţile
a două fiinţe, metamorfozându-le într-o forţă? Cine este cel puternic şi
cine cel slab într-o relaţie de căsătorie? De ce ne urăşte zeul Timp? Ce vise
secrete ascund femeile?...sunt numai câteva dintre întrebările obsedante ale
personajelor lui Amos Oz.
,,Soţul
meu, Michael’’ este povestea unei iubiri inegale, consumate într-un Ierusalim
trist, între un geolog israelian şi misterioasa sa soţie care ascunde în sinea
ei fantasmele unei Sulamite şi Salomee, amândouă la un loc. Relaţia celor doi
este interesantă şi prin ceea ce fac şi prin ceea ce îşi spun, dar mai ales
prin tăceri, mai ales prin ceea ce se ascunde privirii.
Asemănător
cu Flaubert care spusese cândva ,,Madame Bovary c’est moi!’’, Amos Oz intră în
sufletul complex al Hannei, personajul central al cărţii împărtăşindu-i, deşi
bărbat fiind, emoţiile. A scris acest roman la 26 de ani şi a declarat că la nicio
altă vârstă n-ar fi putut să o mai facă. Pe vremea aceea, în 1967, nu era
nicidecum consacrat, trăia cu soţia şi cu fiicele într-un apartament strâmt şi
nu putea scrie decât noaptea în baie pe când familia dormea.
Tot
la acea vârstă, Amos Oz considera că ştie totul despre femei, dar personajul Hanna
îl va deconcerta spunând că: ,,Oamenii puternici sunt liberi să facă aproape
tot ce-şi doresc, însă nici cei mai puternici oameni nu pot să aleagă ce să-şi
dorească.’’ Pentru că dorinţa vine din mai adânc decât voinţa, păşeşte dinspre
inconştient înspre lumină.
Tristeţea
frumoasei şi pasionalei Hanna pe care blândeţea soţului nu o poate consola face
din ea un personaj plin de forţă. Tăcută şi interiorizată, ratată şi
misterioasă, ea este o Emma Bovary adusă în secolul XX, femeia care nu mai
poate visa cu ochii deschişi, compensându-şi viaţa cu fantasmele nopţii.
Sesizând complexitatea relaţiilor erotice dintre intelectuali, această specie
care complică totul, ,,Soţul meu, Michael’’ reprezintă un leac pentru toate
tipurile de singurătate, un autovaccin literar de o profunzime desăvârşită.
