Cărţile care m-au format, proiectul bibliotecii arădene

Un intelectual pe (citeşte,,per'') lună şi-a propus Biblioteca ,,A. D. Xenopol '' să invite în faţa publicului larg. Miercuri, 30 octombrie 2013, a fost rândul meu. Mulţumesc, Lucia Bibarţ şi Florin Didilescu, pentru încrederea acordată!

,,În rochia ei bleumarin cu imprimeuri florale albe, profesorul Anca Giura ne-a părut, la întâlnirea de la bibliotecă, mai degrabă, o studentă care susţinea un expozeu pe o temă dată, un examen, de ce nu?! Doar podiumul şi masa-catedră la care invitata stătea picior peste picior, teancul de cărţi cu semnele aferente aşteptând să fie deschise şi apoi implicarea şi bucuria spunerii i-au trădat postura.

Groaza şi emoţia de-a se adresa unei presupuse săli goale, sentimente ce au încercat-o iniţial, au a fost înlocuite brusc de senzaţia de cald, de bine. Apoi de cea de prea cald. Pe fondul declaraţiei de dragoste faţă de literatura franceză, Anca Giura ne-a vorbit despre artişti şi efortul lor continuu de şlefuire a expesiei literare, vizuale sau muzicale. Despre greaua experienţă şi cel mai adesea, profunda suferinţă din spatele cuvintelor scrise.A citit, pentru început, din Marquerite Yourcenar, favorita sa – Memoriile lui Hadrian. Tot în sprijinul părerii sale despre truda scrisului, invitata a pornit pe Cărarea pierdută a lui Alain Fournier, cărare ce l-a „pierdut” pe autor atât de prematur. Apoi, Anca a ieşit oarecum de sub vraja scriiturii franceze şi şi-a exprimat admiraţia faţă de destinul şi Testamentul francez al rusului Andreï Makine. ,,Cărţile sunt produsul sufletelor scriitorilor. Cartea este un vehicul literar în care sperăm să găsim marea iubire, lucruri fascinante. Cartea este o formă de singurătate prin care viaţa devine suportabilă.” a afirmat ea.  Ghepardul lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa a fascinat-o de asemenea.Ca o carte singulară, cu un destin singular.Deci, a citit şi din aceasta.În continuarea topului lecturilor i-a aşezat pe Mihail Bulgakov, pe Susan Sontag, dar şi pe românul contemporan nouă Bogdan Suceavă. Călătoria literară a Ancăi Giura s-a încheiat cu câteva destăinuiri. În ceea ce o priveşte nu concepe să treacă o zi fără să citească, pentru că lectura e un drog care-i înfrumuseţează viaţa, iar cartea un veritabil prieten. Şi tocmai pentru că nu e obişnuită cu aplauzele, profesorul fiind azi rareori aplaudat pentru prestaţia lui de la catedră, am zice tot mai rar, Anca Giura a fost răsplătită cu ropote de aplauze, în mai multe rânduri. Probabil că răspunsurile ei la aşteptările iscate de un asfel de proiect au fost de 10 .Chiar dacă, pe când studia la facultatea din Cluj-Napoca, nota 10 se primea extrem de rar. Sau, poate tocmai de aceea! ''

 de Lucia Bibarţ