... rămâne un mister pentru mine. Citesc cu delectare ,,Amintiri. Vise. Reflecții'', biografia psihiatrului consemnată de Aniela Jaffe. Cu delectare, zic, nu pentru că ar fi o lectură uşoară, câtă vreme ea nici nu s-a vrut a fi un ,,jurnal '' pitoresc. Dar de ce m-ar preocupa erotismul părintelui psihologiei analitice? Păi, cu onestitate, nu m-aşteptam să fie aşa. Ea -preocuparea- devine o consecinţă a lecturii mele atente. Ocolirea totală a subiectului de către Jung în propria biografie mă incită. Pe de altă parte, privirea curioasă, inteligentă şi hâtră a acestui domn mă face să intuiesc o virilitate frustă, tocmai aceea care le provoacă pe femei să o vulnerabilizeze în posesorii ei. Bine că domnul Jung nu mai trăieşte să mă psihanalizeze niţel şi să-mi reveleze micile perversităţi de care prefer să nu fiu mereu foarte conştientă. În orice caz, la rigoare, mi-ar fi plăcut să-l destabilizez un pic. (Va urma)
(fotohttp://armonte.wordpress.com/tag/carl-gustav-jung)
Ai dreptate cu poza. :) Dar vezi de treabă, nu mai pune atâta preţ în şcoala de psihiatrie a unora şi a altora. Nu vezi că bolile psihice sunt cam singurele pe care nu le putem rezolva? :)
Te pomeneşti că încep să mă pricep la bărbaţi(ar fi şi timpul) , dacă-i intuiesc fie şi după o poză...:)
Serios acuma, Jung recunoştea şi asta mi-l face mai simpatic că psihiatria(precum şi alte specializări despre psihic) e încă extrem de ambiguă şi de limitată.