Cele mai bune oglinzi sunt privirile bărbaţilor de la (ceva) distanţă.
Nu toate femeile au aceeaşi nevoie de atingere, de susţinere, de pătrundere, de oglindire. Ea este diferită de la persoană feminină la persoană feminină. Dar toate, implicit femeile care se tem de atingerea masculină, au nevoie să fie privite.
Îmi amintesc că eram studentă în anul întâi şi locuiam cinci fete într-o cameră umbroasă la Cluj. Una mai nubilă ca alta. Între noi cinci, una avea pieptul plat şi se dezbrăca nonşalantă oricând, două erau armonioase şi se dezbrăcau conştiente de ele, de trupurile lor zvelte. Una era mai plină şi se dezbrăca ezitant, iar alta, cea care avea o minunăţie de sâni rotunzi şi grei, se dezbrăca numai când celelalte erau plecate. Ea, cu sânii cei mai frumoşi. Oare oglinda nu-i arăta cât de adorată ar fi putut fi de bărbaţi, de fapt?
Înainte să urmăreşti vânatul, trebuie să îndepărtezi restul vânatorilor. Femeia, până sa ajungă la privirea bărbaţilor, e "secată" de ocheadele devastatoare ale celorlalte femei. Ele ştiu cum gândeşte categoria lor, nu? Femeie între femei - belea! Femeie între femei înconjurate de bărbaţi - haos şi vânătoare! :)))
În rest, de sâni numai de bine!
Cu cât mai sălbatic vânatul şi mai rar, cu atât mai bun...m-a învăţat bunicul, vânător.:)
Există un mit al cărui erou masculin Narcis, care se privește îndelung în apa lacului (a fântânii), dar lucrurile nu au stat numai la privire.
Voyerismul începe cu privitul (cu autoprivitul), atunci când se ivește imaginea este prea târziu.
Câinii scapă din laț, se întorc împotriva propriului stăpân, vânătorul devine vânat, Acteon a privit-o pe Artemis îmbăindu-se -era deja prea mult.
Scorchfield, îmi inspiri o postare. Mâine.:)
Da' să ştii că avea dreptate ultima. Ca ce chestie să cauzeze indivii şi să strice o frumoasă relaţie de prietenie cu colegele ei?... :)
PS: Mie mi se par fascinante tipele feminine care-n plus sunt conştiente de feminitatea lor şi foarte-ncrezătoare-n ele. De fapt probabil nu numai mie.
Şi conştientă de frumuseţea proprie şi neîncrezătoare? E cam antinomic. Când eşti conştientă de atractivitatea ta, ta nu eşti neîncrezătoare. Desigur că nu poţi fi conştientă de ea 24
din 24.
Din păcate, există femei care îşi accentuează ,,neîncrederea'' pentru a atrage. E ceva păcălitor, de scurtă durată, e fake. Am întâlnit femei care îşi subţiază vocea intenţionat...ca să fie mai,,neajutorate''. Nu mai spun de gestică exersată după revistele cu reţete.
Eu cred că o femeie trebuie să aibă momente de putere şi momente de nîncredere. Ambele să fie autentice, din sufletul ei. Dar când eşti mereu puternică ori mereu neîncrezătoare, avem o problemă.:)
Nu, am scris încrezătoare, ba chiar foarte-ncrezătoare. :) Ai citit greşit.
Lotus, am comis un lapsus calami, scuză-mă, deşi te-am citit de 2-3 ori înainte. Eu nu cunosc femeie foarte încrezătoare în feminitatea ei pe termen lung: ani de pildă. Avem zile, avem nopţi în care strălucim de încredere, dar nu ,,pe viaţă''. Iar dacă eu n-am cunoscut asemeanea surată de-a mea, înseamnă că nu există.:):)
Şi nici bărbaţii nu sunt mereu puternici şi încrezători. Dar cuantuificăm momentele când sunt astfel. Apoi facem clasamentul în funcţie de punctaj.:):)
No bine. Da' observă te rog că ai crezut iniţial că am scris neîncrezătoare şi ai adus obiecţii, după care ai văzut că am scris încrezătoare şi ai adus "obiecţii"... :))
@Eva
“…iar alta, cea care avea o minunăţie de sâni rotunzi şi grei, se dezbrăca numai când celelalte erau plecate. Ea, cu sânii cei mai frumoşi.”
Tipa asta cu sânii frumoși și grei, numele ei era Eva nu ? Erați cinci fete în cameră și una dintre ele erai chiar tu!! Nu de alta dar m-am uitat pe niște poze mai vechi cu tine și mi se pare evident că tu ești aia, Eva, sânii din pieptul tău chiar sunt grei (și frumoși desigur, să spunem lucrurilor pe nume)...:)
Îmi place perversitatea ta subtilă, nu te lauzi că aveai sânii cei mai frumoși din cameră, lași să se subînțeleagă asta subtil și pervers, în același timp...
De ce te dezbrăcai doar când plecau toate celelalte? Îți plăcea să te joci cu ei în oglindă..??? :))))))
@Lotus
“Da' observă te rog că ai crezut iniţial că am scris neîncrezătoare şi ai adus obiecţii, după care ai văzut că am scris încrezătoare şi ai adus "obiecţii"... :))”
Cât de mult îmi place neînțelegerea asta dintre tine și Eva!
Lasă Lotus, nu fi supărată, o să îți crească și ție sâni mari și grei ca ai Evei... (într-o altă viață, cel mai probabil următoarea, așa că fii fericită, viața-i minunată!)
:)))))))
Xenonisis, nu, nu eu eram eu.:) Mă situam în grupa ,,două erau armonioase''. Înţeleg că bărbaţii mă pot,,asimila'' diferit, după imaginaţia lor.:)
Şi mai cred că ai fost nedrept cu Lotus.
@Xenonisis Sunt flor nu floare.
@Eva
“…nu, nu eu eram eu”
Nu eu eram eu?? Ești emoționată Eva, ce se întâmplă cu tine ?
Și dacă ai fi fost tu [cea cu sânii grei], ai fi recunoscut aici pe blog că obișnuiai să te mângâi singură în fața oglinzii? Nu, nu, nu cred... LOOOOOOL
"Înţeleg că bărbaţii mă pot,,asimila'' diferit, după imaginaţia lor"...”
Aceeași formă de perversitate voalată, care, întâmplător, îmi place... Câtă ipocrizie (și nu dispera, toți suntem ipocriți să știi, întro formă sau alta) , câtă cruzime să te lași “asimilată” atât de nonșalant... :)
“Şi mai cred că ai fost nedrept cu Lotus.”
Nu știu cât de nedrept am fost. Când folosești o floare ca avatar, fie ea și de lotus, ce te poți aștepta să fii considerat pe internet? Bărbații folosesc ca avatar fotografii personale, mingi de fotbal, lei, tigri, roboți, mașini, etc - în nici un caz flori! Poți să mă contrazici Eva?
Tot răul spre bine însă! În confuzia asta generală am descoperit o nouă „plantă”! Se numește (autointitulează) “Florul de Lotus” și crește pe blogul Evei din România! Incredibil! Aș anunța imediat la Cambridge noua descoperire botanică însă tare mă tem că voi fi catalogat drept “camp”… :)
@Lotus
Fă-ne tuturor o favoare și schimbă-ți avatarul (și nickname-ul)!
Cheers!
Dumnezeu o interoghează pe Eva în grădina Raiului:
- Eva, am vorbit cu Lacul din Grădina Raiului și Lacul mi-a spus că o femeie frumoasă se mângâie în fiecare dimineață pe sâni (atunci când nimeni nu e prin preajmă) admirându-se în oglinda creată pe suprafața limpede a apei.
Eva îl ascultă cuminte, cu spatele drept și mâinile la spate, cu sânii frumoși sfideazând fățiș toată gravitația Edenului. Dumnezeu continuă:
- Am vorbit și cu Șarpele și el mi-a spus că o femeie frumoasă l-a sfătuit să îl zăpăcească pe Adam să guste din mărul cunoașterii.
Eva ascultă mai departe, netulburată. Dumnezeu îi zâmbește înțelegător și adaugă:
- Eva, tu ești prima femeie creată, singura femeie din Grădina Raiului. Recunoști că tu ești acea femeie despre care mi-a vorbit Lacul și mai apoi Șarpele?
Eva răspunde repede și (ne)sigură pe ea:
- Nu, nu, nu eu eram eu!
....................................................................................
@Eva
Poftim, postul ăsta al tău m-a inspirat să scriu ceva - scurt și la obiect! Genială expresia asta Eva, chiar dacă a fost o greșeală (intenționată sau nu) „nu eu nu eram eu” este o frază superbă!... Bravo!
Alegerea tăcerii
Un maestru zen s-a întâlnit cu unul dintre discipolii săi, care lucra în grădină, și i-a spus:
- Alegerea tăcerii încă din zorii zilei este un lucru vrednic de laudă.
- De unde știi că ma ales tăcerea? a întrebat atunci discipolul.
- Te-am auzit, a răspuns înțeleptul.
Jean-Claude Carrière, Cercul mincinoșilor, Humanitas 2010, pag.144 mijloc.
erata
că ma ales tăcerea? = că am ales tăcerea?
@xenonisis De ce, ţi-e dificil să ţii minte? Când vezi o floare intri automat pe modul "girl only" şi nu mai poţi ieşi?
Xenonisis, apreciez că mi-ai acordat atâta atenţie, dar nu uita că rămân o plăsmuire.
Sunt dintre acele femei care nu se-ncred în virtualitate, deşi mi-am făcut din ea o unealtă pentru distribuirea ideilor mele. Promite-mi că vei fi atent la femeile reale, nu la cele virtualizate precum ,,eva''care este doar prescurtarea de la ,,evaziuni''. Eu, integrală, mă găsesc în altă parte cum ar zice Kundera, la mulţi kilometri şi parametri distanţă.:)
@ Scorchfield, da, mare lucru tăcerea elocventă, în cazul bărbaţilor şi nu doar al lor .